Ecofin Audit Service

O ciupercă rară pe care unii o numesc Viagra indiană a transformat radical activităţile economice din satele de la poalele munţilor Himalaya. Cei care pleacă la cules ciuperci sunt nevoiţi, însă, să se înarmeze, în condiţiile în care această varietate a devenit una dintre recoltele care le aduce localnicilor cei mai mulţi bani, scrie BBC News.

Denumită “kira jari”, în India şi ”yarsagumba”, în Tibet, ciuperca este folosită ca afrodisiac, iar pentru localnici a devenit o importantă sursă de venit. În ultimii cinci ani, locuitorii din zonă au început să culeagă ciuperca şi să o vândă comercianţilor locali. Aceştia, la rândul lor, o vând oamenilor de afaceri din Delhi, de unde pleacă spre Nepal şi China. Din sat, o singură ciupercă pleacă cu preţul de 150 de rupii indiene (în jur de 3-4 euro), adică mai mult decât venitul pe zi al unui muncitor necalificat.

Unii localnici adună şi 40 de ciuperci într-o singură zi. Căutarea acestei ciuperci în Himalaya a devenit un fel de goană după aur. Prem Singh are 24 de ani şi este un localnic recunoscut pentru energia sa şi dorinţa de a munci. El petrece două săptămâni în fiecare an, în luna mai, în munţii încă acoperiţi de zăpadă pentru a culege “kira jari”. Înainte cara cu spatele grâu, orez şi alte cereale, pentru a face rost de bani, dar pentru că nu câştiga suficient, s-a gândit să urce pe munte şi să caute ciuperci. În primele trei zile nu a găsit nimic, dar după aceea i s-a schimbat norocul. S-a întors în sat cu 200 de ciuperci. Cu banii câştigaţi a început să-şi construiască o casă din piatră cu două etaje.

Culesul de “kira jari” este cea mai importantă activitate din care localnicii îşi câştigă existenţa. În anii trecuţi, tinerii din sat plecau în oraşele din jur pentru a face bani. Se angajau în hoteluri, în armată sau în fabricile din zona urbană emergentă a Indiei. Dar descoperirea ciupercii afrodisiace a schimbat total lucrurile. Din 2007, majoritatea celor plecaţi la oraş s-au întors şi au urcat pe vârfurile munţilor, la cules de ciuperci. Astfel, pe culmile cele mai înalte au apărut mici “sate” formate din corturile căutătorilor. “De ce să mă duc în Delhi să muncesc într-un hotel, când pot să câştig aici în două săptămâni cât aş câştiga acolo în doi ani?”, comentează Prem Singh.

Dar culesul de ciuperci are şi o parte întunecată. Unii săteni nu găsesc nimic după săptămâni întregi pe care le petrec pe vârfurile îngheţate. Pentru a găsi ciupercile, căutătorii trebuie să stea întinşi pe burtă pe zăpadă, să se sprijine în coate şi să înfrunte vântul puternic din munţii Himalaya, care le provoacă dureri de plamâni. De multe ori, sătenii se întorc din munţi cu dureri articulare, cu probleme de vedere sau de respiraţie. O persoană a murit recent în munţi, iar alta s-a prăbuşit într-o prăpastie şi a fost găsită abia după două săptămâni. Afacerea care s-a dezvoltat în jurul ciupercii afrodisiace a născut şi rivalităţi. Localnicii din două sate vecine şi-au delimitat teritoriul într-o zonă bogată în ciuperci, iar cine încalcă graniţele poate fi împuşcat. Alt risc la care se supun localnicii este acela că, în timp ce colectarea ciupercilor este legală, vinderea lor se poate pedepsi chiar şi cu închisoarea.

Dar oamenii sunt dispuşi să-şi asume toate aceste riscuri, pentru că banii câştigaţi nu se compară nici pe departe cu veniturile obţinute după o zi obositoare de muncă manuală. Pentru moment, această variantă de Viagra indiană este o ruletă rusească a localnicilor din satele însirate răzlet la poalele munţilor Himalaya.